Imaginatia mea nu este bogata , dar zboara mult in timp si in spatiu; uneori ma poarta cu ea, alteori se duce singura.Ma lasa la marginea infinitului de sentimente, sau ma duce pana dincolo de universul cunoscut, unde incep multiversurile, spatii fara spatiu si timp fara timp. Ma lasa sa ma balacesc neputincios in mocirla banalitatilor sau ma urca pe culmile de nectar si ambrozie ale Olimpului fericirii. Azi insa m-a luat pe aripile sale invizible si mi-a aratat cum se formeaza lacrimile. Dincolo de marginnile necunoscute ale celui de-al noualea cer se gasesc norisorii viselor noaste evaporate. Cand acestia se intalnesc cu raceala sentimentelor celorlalti se transforma in cea mai calda si pura apa cunoscuta in cateva universuri imprejur : lacrimile noastre.