Am vizitat Olimpul si apele Egeii
Ce spun de mii de ani povestea Odiseii
O canta-n val, cu glasul tristetii lui Egeu
Nemangaiat pe veci de moartea lui Tezeu.
Invaluit in ceata sta linistit Olimpul
Batranul Cronos, masurandu-si timpul
Lin m-a purtat pe ape, spre coasta inserarii
Sa-i cer lui Poseidon un cal din spuma marii.
Lumini de luna neagra dezvaluiesc versantii
Unde-au murit in lupta cu Zeus, toti gigantii
Alaturi curge Styxul , parca-mpotriva firii
Si din Tartar se-aude cum gem hecatonchirii.
Spre culmi urc in tacere , nu ratacesc in van
Se-aude-aproape naiul din trestie-al lui Pan
Rugandu-ma sa-mi fie azi ziua mea de soarta
Zeii sa fie-acasa, Cerber sa nu stea-n poarta.
Sa ma infrupt o data din ambrozie si nectar
Iar Hebe sa imi toarne tinerete-n pahar
Sa fie si Demetra cea trista ca pleaca Persefona
Sa vad aici din lacrimi cum creste Anemona.
Cand plange Afrodita lang-al ei Adonis
Sa vad totul aievea, sa mi se para vis.
Acum pe Eros cel nascut din oul noptii
Sa il intreb misterul iubirii si al sortii.
Sa vad pentru o clipa cum este sa fii zeu
Sa-l pun sa-mi cante alaturi de mine pe Orfeu.
Asa a fost o clipa, insa cand m-am trezit
Cronos parca grabit, pleca spre infinit.
Dar stiti ce mi au zis zeii…? Daca spun
Chiar nu o sa ma credeti, sa-mi ziceti ca-s nebun!
Si de nu pot sa spun, eu nu am nici o vina,
Caci a pasit Olimpul doar partea mea divina.