“Copile drag, nu stiu cum sa-ti trimit scrisoare
Abia mai vad sa scriu cu mana tremuranda
Imi este dorul greu, iar sufletul pustiu ma doare:
Doar ierburi-nalte imi mai intra-n tinda.
Te-am indemnat din suflet sa pleci departe la oras
Sperand sa-nveti la scoli inalte, sa iti fie bine.
Astazi nu vrei nici macar pentr-o clipa sa il lasi
De-un an de zile nici nu-ti mai amintesti de mine
Te adormeam incet cu perna, pe picioare
Azi de intind o mana, pot sa-mi ating sfarsitul
Priveam la tine ca la mandrul soare
Nu imi vedeam asa de negru asfintitul.
Iti caut zambetul in jucariile-nvechite
Prin praful timpului abia-l intrezaresc
Vorbesc zadarnic pozelor ingalbenite
Sa-mi vii in prag e tot ce imi doresc.
Din gard s-a rupt o cleata la ultima furtuna
Gradina cea cu flori tot zace parlogita
Bucataria, grajdul – cazute intr-o rana
Ograda parinteasca azi pare parasita.
Ma invelesc noapte de noapte-n ganduri sumbre
Nu ma gandeam vreodat´ sa-mi fii asa departe
Acum cand toti pe care ii cunosteam sunt umbre,
Cand numai cativa pasi mai am pana la moarte…
Imi este greu si batul pe care-l port in mana
Daunazi era cat pe ce sa mor de sete
Ca n-a fost nimeni sa-mi dea apa din fantana
Degeab-am chinut ca sa te cresc, baiete.
Veni-vei trist purtat de amintiri. Te doare,
Si esti mahnit ca-n prispa nu mai este mama.
Un nod in gat si-o lacrima in ochi apare
Prin ierburi-nalte iei degeaba seama.”
-Asa-mi scria mamica , pe cand tu erai mic
Ii inteleg durerea acum, cand sunt bunic…
Dar adevărata..
Trista poezie …