Am plecat, dar inlauntru meu inca se mai vorbeste despre acele locuri
Si parca ma topesc
ca o lumina langa o margine de intuneric,
ca norul alb langa o rafala de vant,
ca lumanarea care plange langa foc lacrimi de ceara,
ca flacara ce arde ganduri nevazute,
ca tacerea din amintiri uitate,
ca un ochi de apa intr-un desert ,
ca valul in fata tarmului intins,
ca un jar in fata apei,
ca o dorinta intre necazuri,
ca un abur in fata razelor de soare,
ca o umbra sub intunericul serii,
ca o iubire in fata urii,
ca un vis in clipa trezirii,
ca o stea care viseaza..mai e putin si voi tacea din nou,
ca timpul petrecut cu cei care au plecat.
Si parca s-au topit
Au plecat, dar inlauntrul meu inca se mai vorbeste despre ei.
Multumesc
ce frumosssss…