Este o zi de sambata de toamna tarzie. Soarele mangaie bland frunzele obosite care cad in ultimul somn purtate de vanticelul rece de seara. In oglinda lacului arborii falosi isi privesc neincrezatori ramurile golase. Parca rusinate de goliciunea lor ierburile si-au intors privirea catre pamant, iar pasarile i-au parasit. Pe o banca retrasa doi batrani isi reazema batranetile unul de celalalt, privind tacuti la imaginile trecutului. Zambetul lor imi starneste curiozitatea si ma apropii ca din intamplare sa le dau binete. Mainile lor impreunate spun povesti minunate de iubire. Au imbatranit frumos calatorind mai bine de jumatate de secol impreuna, as zice eu dupa varsta pe care o arata cu mandrie.
– Buna sa iti fie si dumitale seara, raspunde batrana cu o voce calda, nepierzandu-si din ochi zambetul de indragostita.
– Asteptati pe cineva?
– Nu asteptam pe nimeni…copiii sunt departe. Asteptam doar sa cada seara ca la opt si jumatate implinim 10 ani impreuna…imi raspunde batranul cu acelasi zambet, apoi la o strangere de mana isi priveste jumatatea.
Simt ca mi-a cazut pe cap un jet de apa rece. Si eu care credeam ca mai bine de o jumatate de secol impreuna, ce mai apreciere… Dau sa plec rusinat de gandurile mele, dar glasul cald al batranului continua :
– … zece ani de sambete impreuna, la bine si la greu…
Privesc invins la ceas si ma indepartez grabit sa nu stric indragostitilor sarbatorirea nuntii de platina.