Dintr-o poveste plina de iubire crescuta mai rapid ca focul
Doi autori traind in fericire au zamislit o carte intr-o zi; prologul
Vreo noua luni aproape toate, s-au tot gandit cum sa o scrie
Si intr-o zi , cam pe-nserate sosi si topul de hartie.
A cauzat si bucurie si extaz ca orice lucru nou venit in lume
Asa c-au pus o masa de botez si astfel i s-a pus un titlu-nume
Era o carte speciala: ea insasi incepuse sa se scrie
Tot avansa c-o pagina pe zi purtata parca intr-o frenezie
Cu pagini scrise doar pe jumatate intre capitolele lungi sau scurte
Trecea in graba peste toate, iar uneori punand doar puncte-puncte
S-a scris cu sange, alteori cu lacrimi, adesea si-a schimbat tipografia
A povestit nenumarate patimi, dar n-a putut schimba nicicand hartia.
Au aparut si personaje importante, cu timpul altele au disparut
In dreptul unora a lasat semne ca sa se-ntoarca in trecut.
Cand pana a-ntins lacrimi de sange in calimara inimii indurerate
S-au desenat doar aripi frante, ori peisaje-ntunecate.
A inspirat si alte carti in jurul sau; erau subtiri si mult mai noi.
Iar timpul depanandu-si zile, i-a numarat atatea foi…
Cand a ajuns la ultimele pagini, despre atatea ar fi povestit
Dar pana parca nu-si mai amintea de toate. Altcineva a scris …Sfarsit.
Nu e o carte tip „best seller”, nici cunoscuta pe pamant
Dar nu s-a scris decat odata si nu s-a sters nici un cuvant
Ca orice carte care spune o poveste, poate placea – mai mult sau chiar deloc
Dar dupa ce o-nchizi si-i pui o floare, tu cititorule sa lasi un epilog.