Comuna Orodel Judetul Dolj

MA VIZITATI , DECI EXIST !!!

Articole din 9 decembrie, 2013

Antrenoarea

Scris de cbalm in 9 - decembrie - 20132 comentarii

 De luni de zile toata suflarea orasului astepta nerabdatoare marele eveniment, semimaratonul national, organizat in fiecare an de catre alt oras. Un grup de elevi de la institutul sportiv se pregateau intens in toate zilele, era o pregatire contracronometru, performantele lor nu erau cele mai bune, dar profesoara reusea sa ii motiveze si sa antreneze intens, ii distra mult cu felul ei de a le da startul deschizand bratele catre cer si zicand: zburati! soimii mei!. Elena era profesoara cea mai iubita din institut, probabil singura profesoara de sport din toata urbea. Ei o numeau cu drag „antrenoarea”. Insa de doua zile parcul orasului, locul unde mereu se antrenau, era martorul unui antrenament haotic. Jumatate alergau, jumatate erau asezati; unii tristi, altii tacuti. O priveliste cu tineri fara energie. Lipsea Elena. Antrenoarea era internata in spitalul orasului de cateva saptamani si i se diagnosticase o boala incurabila la ficat, cu posibilitati de supravietuire numai in caz de transplant. O operatie costisitoare pe care modesta familie a Elenei nu si-o putea permite. Sfarsitul  de saptamana se apropia si vineri era zi de vizita, ziua dinaintea semimaratonului. Vizita nu putea fi mai trista, tinerii erau distrusi, lacrimile jucau in toate privirile, cuvintele nu se articulau. Elena era palida, dar zambitoare. Desi pregatise atatea discursuri pentru cand ii va avea langa ea ca sa ii motiveze, nu era capabila sa inceapa niciunul. Doar ii mangaia pe fiecare ca pe copiii ei, le spunea vorbe linistitoare si le amintea ca medicina a evoluat si poate sunt si alte posibilitati de tratament. La despartire unul dintre tineri o intreaba cu ochii in lacrimi:

– O sa ne dati startul maine?

– O sa fie cea mai mare placere din viata, raspunde realizand apoi repede ca fereastra spitalului ei este cateva sute de metri mai in spatele liniei de start si in felul acesta ei or sa plece in dezavantaj fata de restul alergatorilor. Oricum ea le-a daruit deja medalii. De gatul fiecaruia atarna o medalie simbolica din care lipseste cate o bucatica, ca niste inimi separate pe care le poarta indragostitii. Le pregatise special si ca sa nu devina niste obiecte banale pe care sa le uite, taiase cate o bucatica sa isi aminteasca mereu ca partea care lipseste era la ea.

Dimineata urmatoare coloana de oameni si masini se intinde pe 21 de kilometri, terminandu-se afara din oras. Este ora vizitei, un medic carunt se apropie de Elena langa fereastra si urmarindu-i privirea in tacere vede jos un grup de sase tineri asezati ca pentru start.

-Zburati! Soimii mei! Mainile ii cad apoi ca obosite…In sinea ei stie ca este ultima data cand ii mai vede alergand.

-Au mai alergat vreodata un maraton? intreaba doctorul.

-Un maraton intreg nu, un semimaraton ca asta da, dar nu in asa conditii de concurs.

O ora si trei minute mai tarziu pe linia de sosire, locuitorii orasului vad cum primii trec trei tineri deodata, luati de mana, ca niste frati.

-Au deja medaliile puse la gat, observa un reporter care transmite in direct momentul. Toti ii felicita si ii aplauda, reporterii incearca sa obtina interviuri si informatii despre tineri, dar ei cauta nerabdatori printre alergatori. In sfarsit au ajuns si ceilalti, se privesc complice cu totii si pornesc zambind alergand inapoi catre oras. Masini de reporteri si sponzori organizatori ii urmeaza frenetic si canalele de televiziune fac ecou de povestea grupului de viitori sportivi de performanta si a profesoarei bolnave.

Medicul cel carunt este singur la fereastra spitalului si vede acum pe locul de start al celor sase tineri masini de televiziune si o noua linie de sosire improvizata unde vor termina primul maraton din viata lor. Cu lacrimi in ochi ii urmareste sosind…”zburati!soimii mei”.

Este singur in camera, pe Elena o pregatesc pentru un transfer cu elicopterul sponzorilor maratonului catre un spital din capitala unde va trece in lista de asteptare pentru transplant. Adevaratele medalii sunt cele care valoreaza o viata.